Suburbiile invalmasite ale orasului Cairo nu constituie un inceput prea promitator pentru o calatorie in timp cu 4500 de ani in urma, catre singura dintre cele 7 minuni ale lumii antice care a mai ramas in picioare.Totusi, cum cladirile moderne se termina brusc si rasar intinderile vaste de desert ale platoului Gizeh, siluetele piramidelor inaltandu-se maiestuos la orizont sunt o priveliste cu adevarat minunata.
Din departare, cand fatadele lor in unghiuri ascutite par in lumina soarelui divizate in suprafete poleite si intunecate, ele arata ca enorme diamante pe jumatete ingropate in nisipurile desertului. La Gizeh se afla 3 piramide, toate construite de faraoni ai celei de-a opta Dinastii, in timpul perioadei cunoscute sub numele de Vechiul Regat.
Cea mai mare si mai veche este Marea Piramida, care se ridica pana la 147 m si a fost construita pentru faraonul Kheops.La sud se afla piramida fiului si succesorului sau Khefren, care desi este mai mica decat Marea Piramida, se ridica mai sus, caci a fost contruita pe un teren inaltat.
Cea de-a treia, considerabil mai mica decat celelalte doua, a fost construita de faraonul Mikerinos, probabil un frate al lui Khefren. Impreuna ele formeaza cel mai mare ansamblu de constructii de piatra din lume si constituie un simbol al Egiptului antic si al regilor-zei-faraoni.
Piramidele sunt locuri de veci, morminte gigantice construite pentru ca regele sa poata calatori spre lumea de dincolo si sa se bucure de viata de apoi.
De asemenea mai puteti vizita si maiestuosul Templu de la Karnak.
Cand, aflat in incinta Marii Sali a coloanelor din templul lui Amon de la Karnak, pe malul estic al Nilului, privesti in sus, te simti ca un liliputan in tara lui Gulliver. Coloanele uriase rasar ca niste sequoia pietrificati, capitelurile lor fiind destul de mari pentru a cuprinde 100 de oameni sau chiar mai multi, stransi unul intr-altul. In alte parti ale salii, coloanele inalte peste 13 m creaza nenumarate jocuri de lumina, care traverseaza aceasta padure deasa din piatra. Cea mai mare cladire cu destinatie religioasa construita vreodata, templul era destinat preamaririi lui Amon “regele zeilor” si trebuia sa-i faca pe muritori sa se simta insignifianti in prezenta sa.
Karnak este numele egiptean modern al complexului de temple aflat in inima Tebei, fosta capitala a Egiptului antic, numita de egipteni in vechime Ipet-isut “cel mai ales dintre locuri”. Orasul a devenit un centru important in timpul Regatului Mijlociu, iar cultul zeului local Amon, initial zeu al vantului, a inceput sa ia amploare.
In timpul Regatului Nou, cand nobilii tebani ajung la putere, orasul devine o mare capitala imperiala. Amon, cunoscut si sub numele de Amon-Ra dupa ce a fost identificat cu zeul soare, a devenit cel mai puternic zeu egiptean, iar templul sau era cel mai maret din tara. Templul era folosit si ca principala trezorerie, caci faraonul ii dedica prada din campaniile victorioase purtate in afara tarii. Tributul platit de provinciile straine si taxele ajungeau tot aici, astfel incat templul a devenit cea mai importanta institutie in Egipt.
In acest fel, templul avea un rol important in viata sociala, economica si administrativa a tarii. Detinea domenii importante, avea un mare numar de angajati-administratori, scribi, mestesugari, fermieri si gradinari, precum si clerici, muzicieni si cantareti. In timpul domniei lui Ramses al III-lea (1187-1156 i.Hr.) templul controla cel putin 7% din populatie, avea 81 de mii de sclavi, 421 de mii de vite, 433 de gradini, 46 de terenuri de constructie si 83 de ambarcatiuni.
Incepand cu perioada Regatului Nou fiecare faraon a construit, daramat, modificat si adaugat la structura originala a templului; acesta este acum o uimitoare aglomerare de intrari, piloni, curti interioare, sali, coloane, obeliscuri si statui. In general, faraonii au extins ulterior templul spre vest, in directia Nilului. Astfel, prima intrare de care trece vizitatorul este ultima construita. Trecerea pe sub intrari si prin curtile interioare inspre sanctuar inseamna o intoarcere in timp prin epoci ale istoriei egiptene.
Desi adesea Karnak este asociat doar cu templul lui Amon, exista inca doua constructii distincte, care fac si ele parte din complex. Acestea sunt dedicate sotiei lui Amon, zeita Mut si zeului Montu, initial zeul local al orasului. Insa templul lui Amon este cel mai bine pastrat si cel mai mare, avand o suprafata ce ar putea cuprinde 10 catedrale.
La primul pilon se ajunge pe o alee strajuita de sfincsi, creaturi hibride cu trup de leu si cap de berbec. Pilonul de culoarea nisipului, cu doua turnuri austere se iveste inainte, semanand cu intrarea intr-un castel feudal. Cu siguranta la acest lucru s-au gandit egiptenii din epoca moderna cand au numit ruinele de la Karnak “fortareata”. Primul pilon, unul din cei sase care conduc la sanctuar- simbolizand sacrul suprem- arunca temporar o umbra atunci cand lumina soarelui inunda curtea interioara. De aici, al doilea pilon precedat de statui uriase reprezentandu-l pe Ramses al II-lea (1279-1213 i.Hr.) anunta intrarea in marea sala a coloanelor. Aceasta este denumita oficial Sala Hipostil si a fost construita de faraonul Secti I si de Ramses al II-lea, succesorul sau. Ea acopera o suprafata de 20 m patrati si pe vremuri avea avea un acoperis sustinut de 124 de coloane dispuse pe 16 randuri.
Capitelurile sculptate stilizat in chip de boboci de lotus si inflorescente de papirus stilizate, creeaza impresia de vegetatie luxurianta, plina de simbolism pentru egiptenii din antichitate. Ea le amintea de insula primordiala, punctul de pornire din mitul egiptean al creatiei.
Dincolo de Sala Hipostili se inalta cel de-al treilea pilon care, spune o inscriptie, avea odata o usa din aur incrustata cu lapis-lazuri si alte pietre pretioase. Aleea principala se continua printre pilonii al patrulea si al cincilea, spre locul unde se afla initial sanctuarul, construit de Tutmes I. Cel care se vede astazi a fost construit de Filip Arrhidacus, frate vitreg cu Alexandru cel Mare care a cucerit Egiptul in anul 332 i.Hr. Sanctuarul era cel mai venerat loc si constituia punctul central al serviciului divin.
In ciuda supradimensionarii, a ingramadelii de ruine si a invaziei turistilor, Karnak isi pastreaza inca atmosfera sacra, in special in momentele de liniste, cand imaginatia reinvie ritualurile sacre ce se desfasurau in sanctuar sau in lumea crepusculara a Salii Hipostil. La Karnak egiptenii au creat inainte de toate o constructie pe masura “regelui zeilor” .
Material creat de: Iovan Miruna, Juganaru Alexandra, Durlea Catalina, Manceanu Roxana, Balaci Georgiana, Stana Valentina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu